Stînd sub o
salcie,
Îmi plîng din nou
iubirea
Şi dorul n-are
margine,
Răsună nemurirea.
Ea plînge-acum cu
mine
Iar vîntul e ecou,
În depărtare
vine
destinul meu cel
nou.
O lacrimă din
mine,
O lacrimă din ea,
Gîndindu-mă la
tine
Plînge, regina
salcia !
Clipesc cu genele
plecate
Şi tot ascult
tăcerea
Chiar şi tăcerea
face zgomot,
În schimb dînd
mîngîierea.
Ploaie, lacrimi
sau patos?
Noi doi sîntem
pribeagi,
Nu ne-am văzut
demult
Şi totuşi te
întreb :
“tu ce mai
faci? “ .
Cu dragoste,
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu