Cîteva zile în urmă mi-a vorbit vocea lăuntrică ,,În gară iar doare" în cadrul unui concert pe scena casei de arte, acolo de unde muza s-a înfiripat.
Am avut concerte cu public divers, dar şi scenă/sală diversă. Vorbind cu publicul, pentru prima dată i-am avut atît de aproape. Poezia mea i-a sensibilizat pe unii, cei care conştientizau cît e de dureroasă distanţa şi cît e de nemilos timpul.
Ceea ce m-a făcut să îmi ies şi eu din echilibru au fost amintirile, amintirile care apasă pe rană.
Mă gîndeam la un prieten care a plecat în eternitate, cînd recitam, probabil era şi el la acel concert...
Sunt al cincilea anotimp, nascută în floarea lui decembrie, respirînd cu aroma acoardelor de pian şi vioară. Trăiesc cu hrana "cea de toate zilele" - CARTEA, ca organism nutritiv îmi ajută MUZICA. Scriu cînd plîng, scriu cînd sufăr, scriu cînd radiez de fericire... Uneori mă chiar şi rătăcesc în cuvinte...sunt EU - Doina.