Izvorul (Creaţie proprie)

Vocea mea - nepotrivită
pentru-a face înţeles,
un cuvînt trecut prin sită
vreau în vers ca să îl ţes.

Căci din umbra lirei,
se mai iveşte rimă,
stau în ziua serii
cu toamna mea sublimă.

Şi nu pot să strig,
că din vers se naşte
uneori un frig,
alteori o oaste.

Sacru mi-e condeiul,
dăinuind povară,
scutură şi teiul
floarea mea amară !

Şi tot soarbe apă
din fîntîni măreţe,
poetul sapă,sapă
pînă-n frumuseţe.

Cu vioara leagănă
un cuvînt din strună,
mişcă o clipită
strofa lui nebună

Iar apoi striveşte
umbra sa din cale,
versul dăruieşte,
uneori, chiar doare.

Cu drag,