De suflet..

Salut dears..

Astazi o sa aduc un mesaj clar printr-o proza...

Viata este o etapa a omului, in care trebuie traita orice clipa ca si cum ar fi ultima..
incearca mereu sa traiesti clipa si s-o savurezi la moment, incearca sa faci acele lucruri care le planuiesti pe miine fa-le pe azi..caci miine nu se stie cine poti fi, ce se poate intimpla..miine poti sa nu mai fii........OM..
Iubeste, zimbeste, lucreaza asupra ta, fa ceea ce-ti doresti, traieste cu momentul, traieste ca si cum ar fi ultima secunda, traieste la maxim..pentru ca miine e o noua zi..
ai sperante? ai vise? ai planuri de viitor? ai ginduri pentru un viitor realizat? arunca-le toate, si executa-le cit nu e tirziu, i-ale in pumni, si transforma-le in realitate..
si de ce toate astea spun..? pentru ca viata ne da incercari, ne da etape, segmente in care sesizam ca clipa e o secunda, dar secunda e o viata intreaga..
si toate astea, spun, pentru ca intr-un moment spiritul poate sa se duca pe ripa..sa se duca in valurile vietii..
o ploaie ce mi-a rasarit, poate si un curcubeu a rasarit dupa, sau poate nu, puteam sa nu-l mai vad..
in general ploaia imi este melodia preferata in care ma regasesc, insa astazi, notele din acea melodie s-au aruncat de pe portativ..
un simplu tunet, fulger, un sclipici in urma unei ploi poate ruina viata, si anume o spun simtind, simtind cum trece prin mine fiorii momentului dat, fiindca in acel moment cind stai in fata cu moartea intelegi ceea ce trebuie sa faci, ceea ce trebuie sa realizezi, sa sesizezi, sa iti dai seama ca viata nu-i decit o plasa de paianjen, in care depui rezistenta pentru intiietate..si anume acel moment urmeaza, cind esti in stare de delir, cind nu intelegi ce norocoasa esti ca mai poti respira, si mai poti vedea lumea, shock total..stind in fata cu nesiguranta, neintelegind niciodata ca cu adevarat ai rezistat, ca viata ti-a mai dat o sansa..

Incearca sa fii tu - si sa intelegi ca viata poate fi pe muchie de cutit in orice moment...

p.s.: situatie traita realmente..