O seara nebuna...
Citeam ca o nebună încontinuu, fără staţii de oprire. Mai exista şi cîte un semafor, doar că vedeam numai culoarea verde - citeam neîncetat.
Capitolele cărţii mă zgîrîiau cu ghearele lor pentru a mă opri să savurez din conţinutul lor.
Surmenajul mă cuprindea, îmi săruta coastele şi ochii, ochii, simţeam cum îmi ies din orbite la fel cum mă droghează un roman cu viteza lui de citire.
Mă simt ca o lămîie stoarsă, nu mai am nici un strop de suc, atît de extenuată, încît şi sîmburii sunt fărîmiţaţi...
Cartea fuge dupa mine diabolică, mă muşcă cu dinţi de capitole..mă duc la somn, dacă n-o fac - ajung la ,,Vilette" , acolo mă întîlnesc cu Veronika (cine a citit - mă înţelege).
P.s.: Cînd va fi timpul , să-mi creaţi un monument, să arate astfel: cu un condei în mînă şi o pereche de ochelari chinuiţi.
REŢINEŢI! Să nu-mi uitaţi dioptriile : ,,surmenaj total" - ochiul drept, ,,extenuare absolută" - ochiul stîng.
P.P.S.: Doar cîinele meu mă înţelege, vine lîngă mine şi schelăie........greşesc, nici el măcar nu mă crede, vroia doar afară...
@Toate drepturile protejate de Julieta`.
With a great LOVE,
2 comentarii:
P.s.: Cînd va fi timpul , să-mi creaţi un monument, să arate astfel: cu un condei în mînă şi o pereche de ochelari chinuiţi...
???Julieto.....keep calm..
cu pretul asta? crezi ca se merita? oare?
..
si pe veronika las-o la vilette impreuna cu moshu ala batran si bogat...care a facut o avere pe povestile sale...asa ca nu e cel mai bun exemplu...
care e concluzia ta? el cu milioanele si tu cu ce??..da-l incoclo..
ia o pauza..cat de mica..si cat mai des..
p.s.chiar iti trebuie un monument?
sau prmiu nobel?
VIATA E FRUMOASA ORICUM...cu sau fara ppremii
Fara aluzii va rog.
E doar un sir de ginduri..
cu respect,
JUlieta
Trimiteți un comentariu