Muntele înfloritor
S-a născut îndrăgostit,
plîngea,
rîdea, vorbea creînd
Maestre,
mereu ai fost binevenit.
în
suflete-ai aprins lumină
şi ne-ai
hrănit cu-a ta grădină
De
flori, de Mamă şi iubire
dar
te-ai dus...crudă izbire!
Noi
ţi-am făcut un pod cu flori
Tu, ne
priveşti plîngînd din nori.
Poete
Vieru! Ne-auzi cum suspinăm?
trişti,
suferim, îngenunchem...
creaţiei
ce ne-ai lăsat-o
patriei
ce-ai apărat-o
iubirei
ce-ai gustat-o
Şi
Mamei, ce-ai supra-nălţat-o.
Răsună
vocea ta în clopot
neputincioşi
noi îţi rostim
creaţia
ce ne-ai redat-o
comoara ce
o preţuim.
Cu mult drag,
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu