luni, 2 septembrie 2013

Creaţie proprie : În gară, iar doare





În gară, iar doare

Timpul ne strînge pe toţi,
Scurge din noi ani şi minute
Iar oamenii pleacă ca trenul
Lasînd o gară de urme durute.

Dorul a devenit  obişnuinţă
Ce roade-n suflet cu ecou
Plînge amarnic acea fiinţă
Ce-aşteaptă măcar un gest nou.

Toamna iar bate în geam,
Din mine cad Frunze
de dragoste,
de timp,
şi răbdare.
Doamne, făcuta-I vreodată un neam
în care răsare doar soare?

un copil
o mamă
un iubit
aşteaptă toţi să vă intoarceţi
privesc pe geam îndureraţi,
cu sufletul zdrobit.

şi plîng amintiri
şi strîng doar fărîme
sădesc …speranţe
în ziua de mîine.

Distanţa e ploaie,
 inundă gîndul cu durere,
Oamenii ce nu mai vin acasă,
Lăsatau în urmă numai tăcere.

Veniţi acasă , oameni dragi
Călcaţi orgoliul şi mîndria
Fiţi flori, dar nu copaci
înflorind din voi armonia.

**Poezie dedicată oamenilor ce-au plecat peste hotarele ţării şi sunt aşteptaţi de copii, mame şi surori.




2013 Toate drepturile rezervate

Urmează-ţi visele! (S.D.)


Cu multă dragoste,




4 comentarii:

Sanda's Portfolio spunea...

Fara cuvinte... <3

Unknown spunea...

Bravooo Doinita...fffff frumoasa...:*

Doina spunea...

Sanduta, iti multumesc din suflet! <3

Cu dragoste,
Domnica

Doina spunea...

Multumesc Mariana!

cu drag,
Domnica <3

Trimiteți un comentariu