Odă timpului (Creație proprie)

                19.06.2014 

Ce seară, 

Plină de lumini

Și-ntunecă orice cuvânt, 

Ce seară, 

Tu dulce mă îngâni 

Și mic de tot e-acest pământ. 

Ce seară, 

Liniștea mă cheamă 

Să întrunim un vals major,

Ce seară , 

Nu mai este toamnă 

Dar stelele și cerul ne tot vor. 

Ce dragoste, 

Eu stau și scriu un vers stând pe pridvor 

Ce dragoste, 

Al verii aer proaspăt,

Ce lin purifică un dor. 

Ce dragoste,

Emoții strânse-n lacăt 

Și libertate de cocor,

Ce dragoste, 

Nimic nu e în treacăt 

Trăiești precum un călător. 

Ce viață, 

Să fii actor decis 

Și să împarți doar replici de iubire, 

Ce viață ! 

Așa e viața de artist- 

Destin de-amor în nemurire.

Cu drag,

Strada 30 aprilie

Italia, 04.06.2014

Pierdut în negura de vreme

de-un vânt ce nu mai da speranţe,

pe strada mea şi-acuma cerne

un râu de lacrimi cu-ale voastre.

Pornind pe drumul dureros,

chemând ca să mă lumineze,

simt şi-acum înfipt în os

un înger, vrând să mă vegheze.

Nu cred că viaţa te-a cerut

să fii un sclav al nefiinţei,

Dumnezeu mereu a vrut

iubit să fie, robie cerinţei !

e cald, e frig, şi timpul trece,

tu-ncerci să fii prezent cu mine,

şi...dintr-odată totu-i rece,

şi arde-o lumânare-n sine...

Cu drag,

OMul şi neOMul (Creaţie proprie)

Negru de cenuşă-n lume

Împrăştiat ca să-i adune,

Ulii cu venin sălbatic

Cutreieră viforul limfatic.

Oameni cu pîrghii demonice,

Fiare din abis, exotice,

Înflăcăraţi de realizări străine,

Ce suflete distruse, haine !

Labirint e tot, supravieţuieşti?

Du-ţi menirea, eşti ca să trăieşti.

Praf din scrumul ramelor de gheaţă,

Omul şi neomul – faţă-n faţă.

Cer întunecat de răutate,

Lupi ce urlă a dreptate,

Şi-un ecou te face gloată –

Bumerang e viaţa toată.

Negru de cenuşă-n lume

Împrăştiat ca să-i adune,

Lumea latră ca din haită,

Omu-şi duce a lui soartă...

06.04.2014

Cu drag,

Izvorul (Creaţie proprie)

Vocea mea - nepotrivită
pentru-a face înţeles,
un cuvînt trecut prin sită
vreau în vers ca să îl ţes.

Căci din umbra lirei,
se mai iveşte rimă,
stau în ziua serii
cu toamna mea sublimă.

Şi nu pot să strig,
că din vers se naşte
uneori un frig,
alteori o oaste.

Sacru mi-e condeiul,
dăinuind povară,
scutură şi teiul
floarea mea amară !

Şi tot soarbe apă
din fîntîni măreţe,
poetul sapă,sapă
pînă-n frumuseţe.

Cu vioara leagănă
un cuvînt din strună,
mişcă o clipită
strofa lui nebună

Iar apoi striveşte
umbra sa din cale,
versul dăruieşte,
uneori, chiar doare.

Cu drag,

Supravieţuire (Creaţie proprie)

Plumb din nori
în ochi cu suspine,
vremea trece, 
vremea vine.

Corbi în zori
şi luna-i plină,
e o beznă
în grădină.

O vioară
în vuietul vîntului,
pustietate...
pe faţa pămîntului.

Alb cu negru-
ploaia răsare,
omu-i viu
şi totuşi moare.

Cu drag,

Vocea mea interioară ...

Bună dragii mei  !

Am pregătit ceva frumos pentru voi, un mesaj care trebuie să rămînă peren în inimile voastre ...

sau aici   https://www.youtube.com/watch?v=k_82O7LCMnI

Cu drag,

Ne naştem din mit (Creaţie proprie)

Zmeul dragostei străpunge speranţa,
Bulversată-i acum, însăşi viaţa.
Urcînd pe un pod cu flori şi cu spini,
Răsare un mit, tu-ncercînd să m-alini.
Acum e-n umbră, Păstorul, sărmanul,
Trecuta de-atunci şi veacul şi anul.
O speranţă trăieşte, urcînd pe un deal
Rămîne Odiseu pierdut într-un mal.
Uneori e destinul, alteori o dorinţă,
Luptă cu tot de eşti în sentinţă.

* Pe verticala acestui acrostih am format cuvîntul ZBURĂTORUL.

În mitologia română, termenul „zburător” este o

personificare a dorului de bărbatul iubit, a

 dragostei intense față de ființa iubită.

Dacă tot astăzi e sărbătoarea Dragobetelor, vreau să vă felicit şi să vă doresc o dragoste sinceră, găsindu-vă sufletul pereche.

Cu dragoste,

Părinții muzicii (Creație proprie)

Ore și zile dedicate din suflet,
muzică semănată printre elevi,
răbdare crescută pînă în creștet,
timp, chibzuință și ... poate nervi.

Călăuziți de har dumnezeiesc,
își dau inima pentru o strună,
răsună încontinuu și îmi amintesc
muzica crescută în cunună.

Vocea lor e ca o melodie,
și ochii - niște diezi,bemoli
în care vorba lor e vie,
iar cugetul - fiori domoli.

Ei nu așteaptă remunerări
sau mulțumiri plătite,
destule sînt aplăudări
la munca plămădită.

Sunt promotori ai frumosului,
niște zidari sau poate actori,
e forța sublimului 
sălășluită din profesori.

Cu drag,

UMbra (Creaţie proprie)

În umbră gîndurile stau,

Plutesc în freamăte de vînt

Şi chipul cel de lut al tău,

Tot îmi hrăneşte al meu gînd.

Sunt raza ce apune iar

În visul tău nemărginit,

Dar mă întorc iar în trecut

Cu-al meu şi-al tău destin înruginit,

Privesc ce am avut

Şi ce-am pierdut.

Zidarul pasiunii tu ai fost,

Un promotor de fericire,

Tot cerul îmi este martor acum,

Cercînd să mă înalţe în iubire.

Amprente, zile şi momente,

Lăsate-n umbră au rămas.

Suflate, împlinite sau izbite,

Eu sunt o umbră-n miez de ceas,

O umbră-n lume am rămas.

Cu drag,

Rugă

Dă-ne Doamne ninsoare în cuget,

Izbăveşte lumea de răutate

Cu-a ta forţă de fulgi,

Cu-a ta albă puritate.

Dă-ne Doamne gîndire lucidă,

Presoară ninsoare în suflet, nu în păr

Şi-atunci lumea se va naşte

Ca pasărea Phoenix din adevăr.

Cu multă căldură,

Aproape de sufletele oamenilor

Salutare dragii mei cititori :*

Cîteva zile în urmă mi-a vorbit vocea lăuntrică ,,În gară iar doare" în cadrul unui concert pe scena casei de arte, acolo de unde muza s-a înfiripat.
 Am avut concerte cu public divers, dar şi scenă/sală diversă. Vorbind cu publicul, pentru prima dată i-am avut atît de aproape. Poezia mea i-a sensibilizat pe unii, cei care conştientizau cît e de dureroasă distanţa şi cît e de nemilos timpul.
Ceea ce m-a făcut să îmi ies şi eu din echilibru au fost amintirile, amintirile care apasă pe rană.
Mă gîndeam la un prieten care a plecat în eternitate, cînd recitam, probabil era şi el la acel concert...

Timp, timp, carie de timp,

urcat-ai tu omul sus,pe un nimb

şi de-acolo răsună un strigăt de disperare,

te-ai strecurat printre om,

neştiind că îl doare.

Cu drag,

Mireasmă de Crăciun

Dragii mei,

ne cuprinde atmosfera frumoaselor sărbători, ar trebui să fim mai buni, mai luminoşi la suflet pentru a deveni şi luminoşi la trup.
Tot ceea ce vă doresc eu din inimă, o s-o pot face prin intermediul poeziei, peniţa este cea care mă ajută să reflect toate sentimentele şi urările către voi, cititorii :

Acum în prag de sărbători,
ce vă aduc mireasmă de Crăciun
voi luminaţi precum stelele pe cer,
s-aveţi parte de tot ce e mai bun.

Lumină-n cuget dinspre cer,
urări cu multă sănătate,
noroc cîntat cu leru-i ler
Întreagă armonie-n toate.

Crăciun fericit dragii mei! Lăsaţi toate gîndurile rele în anul vechi, şi în acest an nou păşiţi cu alt picior, reflectaţi asupra visurilor voastre şi fiţi în armonie cu voi înşivă !

Cu mult drag,

Salcia (Creaţie proprie)

 05.12.13

Stînd sub o salcie,

Îmi plîng din nou iubirea

Şi dorul n-are margine,

Răsună nemurirea.

Ea plînge-acum cu mine

Iar vîntul e ecou,

În depărtare vine

destinul meu cel nou.

O lacrimă din mine,

O lacrimă din ea,

Gîndindu-mă la tine

Plînge, regina salcia !

Clipesc cu genele plecate

Şi tot ascult tăcerea

Chiar şi tăcerea face zgomot,

În schimb dînd mîngîierea.

Ploaie, lacrimi sau patos?

Noi doi sîntem pribeagi,

Nu ne-am văzut demult

Şi totuşi te întreb :

“tu ce mai faci? “ .

Cu dragoste,

Praf pe buze (Creaţie proprie)

                              Praf pe buze                                                                                                                                  27.09.13

Aleargă răutatea prin lume aglomerat,

De bunătate, zîmbet şi iubire, oamenii au uitat.

Invidia în cearcăn închide ochiul blînd,

Sclipiri de plumb în noapte adulmecă în gînd.

Iar tu stai şi priveşti,

Vorbeşti cu praf pe buze

În ochi doar gînduri goale

Răsufli în a ta lume.

O lume doar de griji

Cu vîrsta în ninsoare

Tu stai în cîmp şi plîngi

Şi trupul iar te doare.

Cu dragoste,

Nu cred (Creație proprie)

     Nu cred...                                                                                                                                          

Nu cred că m-ai iubit vreodată

Nu cred că m-ai urît cîndva,

Speranțe-n așchii aruncate

Strivite-au fost în calea mea.

Nu cred că timpul lecuiește,

Nu cred că ora-i tare grea

Dar tu cari timpul cu silință,

și totuși doare-n spate,da?

Nu cred în cale de întoarcere,

Nu cred în omul corectat,

Eu cred în dragoste curată

În vis fiind iubita TA. 

Cu respect,

Odă mamei (creație proprie)

                                                                                                  

A ierta cînd floarea e petală

e tîrziu.

Am eu timp să-mi cer iertare?

nu mai știu.

Măicuță, iartă-mă te rog

pentru spini și pentru flori,

pentru lacrimi și suspine,

pentru griji și iar fiori.

Eu nu mai știu ce-ți datorez

Tu meriți ce-i mai bun

Puțin e TOT, dar mult puțin

iubirea ce-o depun.

Tu mă iubești

iar eu te-ador

atunci cînd îmi vorbești

Tu ești pămîntul, eu - țărîna

în timp ce îmi șoptești.

Tu ești pămîntul, eu - țărîna

În timp ce îmi șoptești.

Mama tu ești patria mea. (Grigore Vieru)

Cu  mult respect și dragoste profundă,

Creaţie proprie : În gară, iar doare

În gară, iar doare

Timpul ne strînge pe toţi,

Scurge din noi ani şi minute

Iar oamenii pleacă ca trenul

Lasînd o gară de urme durute.

Dorul a devenit  obişnuinţă

Ce roade-n suflet cu ecou

Plînge amarnic acea fiinţă

Ce-aşteaptă măcar un gest nou.

Toamna iar bate în geam,

Din mine cad Frunze

de dragoste,

de timp,

şi răbdare.

Doamne, făcuta-I vreodată un neam

în care răsare doar soare?

un copil

o mamă

un iubit

aşteaptă toţi să vă intoarceţi

privesc pe geam îndureraţi,

cu sufletul zdrobit.

şi plîng amintiri

şi strîng doar fărîme

sădesc …speranţe

în ziua de mîine.

Distanţa e ploaie,

 inundă gîndul cu durere,

Oamenii ce nu mai vin acasă,

Lăsatau în urmă numai tăcere.

Veniţi acasă , oameni dragi

Călcaţi orgoliul şi mîndria

Fiţi flori, dar nu copaci

înflorind din voi armonia.

**Poezie dedicată oamenilor ce-au plecat peste hotarele ţării şi sunt aşteptaţi de copii, mame şi surori.

2013 Toate drepturile rezervate

Urmează-ţi visele! (S.D.)

Cu multă dragoste,

Creaţie proprie : Toţi scriu ... (Tata)

Toţi scriu ...

Toţi scriu despre ploaie,

despre doi într-o odaie.

despre dragoste neîmpărţită

despre o lume infinită.

Puţini scriu despre EL :

acel bărbat frumos

puternic

şi iubit.

Tatăl unui copil

De viaţă absolvit.

De-ar fi un simplu bărbat,

ar putea fi criticat.

Dar nu, nu e simplu

el e un tată perfect

cu studii de-arhitect

îmi creează proiectul vieţii atent,

Astfel ca să calc proeminent.

Culeg sfaturi utile de la tatăl meu,

însă, harta de orientare sunt eu.

Ghidul pentru viitor îl am, necondiţionat

Un exemplu destul de ambiţionat.

,,Fata tatei” ascultă timbrul mlădios,

absoarbe dragostea, înfiptă-n os.

Iubesc

Respect

La infinit,

EL este mereu auzit.

Toţi scriu despre ploaie,

despre doi într-o odaie.

Despre dragoste neîmpărţită

Despre o lume infinită.

Toţi scriu, şi eu la rîndul meu

Dintr-un suflet – un eseu.                                

Astăzi am scris despre EL,

despre tatăl meu.