Ore și zile dedicate din suflet,
muzică semănată printre elevi,
răbdare crescută pînă în creștet,
timp, chibzuință și ... poate nervi.
Călăuziți de har dumnezeiesc,
își dau inima pentru o strună,
răsună încontinuu și îmi amintesc
muzica crescută în cunună.
Vocea lor e ca o melodie,
și ochii - niște diezi,bemoli
în care vorba lor e vie,
iar cugetul - fiori domoli.
Ei nu așteaptă remunerări
sau mulțumiri plătite,
destule sînt aplăudări
la munca plămădită.
Sunt promotori ai frumosului,
niște zidari sau poate actori,
e forța sublimului
sălășluită din profesori.
Cu drag,
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu