Viaţa imprevizibilă

Viaţa e neclară.
Ea niciodată nu-ţi va zice ce ai de înfruntat sau ce ai de cîştigat. Există o mulţime de situaţii confuze, tu ai devenit actorul ce aşteaptă fiecare rol cu speranţe. Printre culisele anilor tot ceea ce ne loveşte de la spate ne lasă fără cuvinte. Pierdem oameni dragi, pierdem persoane necunoscute , dar care în subconştientul nostru au fost cele mai dragi.
Plîngem, suferim şi nu credem. De ce? Pentru că cei care nu au greşit cu nimic li s-au oferit o soartă grea.
Mulţi ne privesc şi ne încurajează, ne fac să devenim mai puternici, să privim în viitor cu speranţe, dar care e rolul nostru atunci cînd eşti un om cumsecade, îţi trăieşti viaţa frumos şi puţin, iar ea te pocneşte pe la spate cu tragism. Iar altul îşi bate joc de destin, consumă tutun întrega viaţă şi nu-i pasă de clipele petrecute, detestă viaţa şi nu preţuieşte, iar el trăieşte ... PARADOX. Cel care avea nişte scopuri şi credinţă în viaţă - ni l-au luat, iar cel care îşi bate joc de viaţă rămîne trăitor printre rînduri. Iarăşi PARADOX.
Atît de neclar e totul. Mă pierd printre faptele mele şi nu mai ştiu care-s principiile vieţii, sa fii optimist şi să te înalţi în ceruri la vîrsta fragedă de 15 ani sau să trăieşti cu prezentul şi cu clipa de azi? Iarăşi paradox.
Iar tu rămîi actorul din scena ta, culisele sunt imprevizibile şi şcena se poate distruge în orice clipă. Rolul tău din această zi este să iubeşti viaţa, să zimbeşti în fiecare zi şi să nu te uiţi în urmă, să trăieşti facînd ceea ce-ţi place, ceea ce iubeşti şi ceea ce adori. Doar aşa vei conştientiza că ai trăit. Viitorul trebuie planificat, dar prezentul trebuie savurat.
Tot ceea ce am acum sunt ai mei şi ale mele.

PROMIT să iubesc
promit să preţuiesc
promit să savurez clipa
promit să învăţ din fiecare necaz al omului
promit să ajut cu tot ce am pe fiecare
promit să acord timp celor mai mici detalii, chiar dacă nu-s semnificative
promit să fiu EU şi să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot.

Ce ai făcut tu azi? Ce ai simţit tu azi? Eu am simţit durere şi beznă. Ce mai am de făcut? Am de gîndit ...
De ce scriu aici? Pentru că poate prin scris mă vei auzi.
Mi-e dor...
E durere, cîntă durerea
pentru că altceva nu sună
iar regretele se urmăresc
şi tu eşti printre noi, eu ştiu asta.

RĂMÎI VICTOR ÎN INIMILE NOASTRE ACEL VICTOR OPTIMIST ŞI CU SUFLETUL PLĂPÎND.